miercuri, 30 octombrie 2013

Prietenul la barfa se cunoaste.

Prietenul la barfa se cunoaste.
Păzeşte-mă, Doamne, de prietena mea cea mai bună!
Zambitoare, disponibila mereu, suspect de binevoitoare. Nu te bucura ca ai gasit exemplarul ideal, cu siguranta are un interes. 
Nu o intereseaza ce ai mai facut tu in ultima vreme, cum te simti, daca ai nevoie de ceva. O intereseaza in schimb, pana la obsesie, ultimele noutati despre ceilalti. Si cum tu esti singura care ii poate hrani foamea de barfa, s-a inarmat cu titulatura de prietena ta cea mai buna si iti calca pragul ori de cate ori stie ca esti acasa. In ziua in care vei avea nevoie de un umar pe care sa-si plangi tristetea, ea va fi plecata sau, coincidenta, tocmai trece si ea printr-un moment dificil si are nevoie de liniste. 
"Cea mai buna prietena” ma cunoaste foarte bine, stie cine sunt eu cu adevarat; este mereu alaturi de mine, si la bine si la greu; atunci cand am o problema nu ezita sa ma asculte si sa ma ajute; stie cum sa ma tempereze; atunci cand vorbele nu sunt permise, ne intelegem din priviri; vorbim zilnic sau cel putin o data la 2,3 zile.”. Macar una dintre aceste descrieri se va regasi in prezentarea celei mai bune prietene. Cand spun "prietena adevarata”, ma gandesc la persoana cu care am o relatie sincera, dezinteresata, bazata pe reciprocitate in sens pozitiv, cineva care nu se sfieste sa ma corecteze atunci cand gresesc, persoana care isi cunoaste limitele, care nu face din viata mea un subiect de barfa, care nu este invidioasa pe ceea ce sunt si ceea ce am si care nu aspira, in mod nechibzuit, la nimic din ceea ce este al meu. O prietena pe care noi o consideram a fi cea mai buna, nu este insa intotdeauna si una adevarata.